Mănânci ce poţi

Un azil de batrani inchiriaza un autocar pentru o excursie.
La putin timp de la plecare, soferul simte o bataie usoara pe umar si o bunicuta il intreaba daca vrea niste alune.
Soferul accepta bucuros pumnul de alune pe care i-l ofera batrana.
Dupa vreo 15 minute, batrana vine din nou cu un pumn de alune.
Povestea se repeta inca de vreo cateva ori, dupa care soferul, nedumerit, o intreaba cand apare iar langa scaunul lui:
– Mamaie, da’ de ce nu mancati alunele, ca sunt scumpe, si aveti pensii mici…
– Eee, da crezi ca mai avem dinti sa mancam noi alune?
– Pai bine, si atunci de ce mai dati banii pe ele daca nu le puteti manca?
– Eee, de fapt nici nu vrem alunele, noi sugem doar ciocolata de pe ele…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: